Medicina Maritima

INTRODUCERE

Introducere in Medicina Maritima

Definitia de medicina maritima acopera un nunar extins de subiecte cum ar fi: mediul navigatiei (efectele microclimatului si macroclimatului, zgomotul si vibratiile resimtite la bord de catre navigatori, alte expuneri legate de locul de munca); conditii de munca si de trai la bordul vaselor de pasageri, comert si pescuit si pe platforme; probleme sanitare la bord; nutritie si igiena alimentara la bord; patologia angajatilor la bord (boli, accidente); toxicologia marinaritului; boli exotice; probleme de sanatate a personalului navigant; vaccinarile personalului navigant si alte servicii medicale preventive; trainingul marinarilor pt a putea oferi suport medical la bord in cursul voiajelor; standarde de sanatate pt munca pe mare si examinarile marinarilor si sfaturi medicale date personalului prin radio.

Si problemele medicinei scafandrilor sunt incluse in aceasta definitie. Oricum, acest domeniu s-a dezvoltat separat si multe centre din lume angajeaza specialisti in acest domeniu. Acest aspect se refera atat la scafandrii profesionisti cat si la cei amatori si acopera atat bolile de decompresie cat si alte cauze ale accidentelor si bolilor.

Trainingurile speciale pt. medicii care ingrijesc marinari sunt acoperite de aceasta definitie si aici sunt incluse si cursurile internationale postuniversitare in domeniul medicinei ocupationale.

Au fost publicate in mai multe tari jurnale de medicina si sanatate maritima.

Sfera de interes al medicinii maritime acopera medicina ocupationala, medicina tropicala si medicina calatorului. Studiile legate de problemele de sanatate ale navigatorilor pot fi incluse in acest capitol de stiinta medicala.

O alta definitie ar putea fi „sanatate ocupationala maritima". Acest termen este foarte raspandit. WHO a desemnat mai multe centre de medicina specializate in acest domeniu de referinta ca „Centre Colaboratoare WHO pt. Medicina Ocupationala Maritima".

O alta definitie utilizata de unii autori este „medicina nautica".

Navigatia a fost mereu considerata o ocupatie periculoasa. Echipajul vaselor de comert este expus unor conditii meteo extreme, primejdii legate de operarea echipamentului mecanic, incarcaturi toxice si substante toxice utilizate la bord. Marinarii sunt luati peste bord de apa marii si mor ca rezultat al accidentelor de pe vase (explozii, incendii, rasturnari ale navelor).

Sanatatea le este afectata de zgomot, vibratii, inhalarea de fum, oboseala, exploatare si alte expuneri.

Calatoria la tropice este conectata cu expunerea la boli exotice inclusiv malaria.

In caz de boala subita sau accident in cursul voiajului, sansele de a primi tratament adecvat nu este la fel de bun ca si pentru persoanele de pe uscat datorita lipsei directe si a accesului prompt la asistenta medicala calificata. Asadar, navigatia este o ocupatie periculoasa cu o rata crescuta a morbiditatii si mortalitatii mai degraba decat in celelalte ocupatii de pe uscat.

Au fost publicate multe ziare legate de subiectul morbiditatii si mortalitatii personalului navigant. O sursa de informatii este publicata de Organizatia Internationala a Muncii (ILO).

Si mai periculoasa este meseria pescarilor.

S-a constatat ca accidentele navigatorilor au fost in general inregistrate mai frecvent pe vase vechi mai degraba decat pe cele noi, pe vase mai mici mai degraba decat pe vase mari; in general pe vase de transport marfa mai degraba decat pe vase petroliere.

Cu privire la varsta mortalitatii in randul pescarilor din diferite tari, date publicate din Danemarca indica ca mortalitatea legata de locul de munca in randul pescarilor din diverse tari au indicat ca a fost de 25-30 de ori mai ridicata decat in cazul celor care muncesc pe tarm.

Liberalizarea pietei muncii, si in industria de shipping s-a facut pentru a inlesni comertul mondial, cu salarii minime si siguranta la munca.

Proprietarii de vase sunt beneficiarii procesului globalizarii; acum ei isi pot opera vasele la costuri de munca mai mici decat inainte. Dar pt. marinari in multe tari globalizarea a fost o binecuvantare mixta. Ei pot acum sa isi gaseasca de munca pe vase operate sub diverse pavilioane. Insa pentru multi din ei conditiile de siguranta si de muca si grija pt sanatatea lor s-a deteriorat in general.

Pe vasele care naviga sub pavilionul tarilor industrializate exista o grija pt siguranta echipajului si ingrijirea sanatatii este bine organizata. Marinarii sunt examinati de catre medici cu regularitate, cheltuielile medicale sunt complet acoperite de asigurare si sindicate puternice le apara siguranta sociala si se lupta pt salarii oneste.

Totusi in ultimele 2 decenii un mare numar de vase din tari industrializate au schimbat pavilionul si au operat sub asa numitul „pavilion de convenienta" (FOC).

Navigatori de orice nationalitate pot fi angjati pe acest tip de vase. Ei vin din tari in curs de dezvoltare sau din tari nou independente in care au fost dezintegrate serviciile de sanatate.

Contractele lor sunt de obicei pt perioade scute de timp , adesea unul sau doua voiaje.

Taxele de inregistrare mici sau lipsa taxelor, libertatea de a angaja cea mai ieftina forta de munca sunt factori motivationali care stau in spatele deciziei unui proprietar de vas sa schimbe pavilionul.

Cei care naviga sub pavilion FOC au standarde de siguranta si training sarace.

In 2000 erau 30 de tari FOC inclusiv Bolivia (care nu are acces la mare), Bahamas, Cambogia, Cipri, Liban, Liberia, Malta, Panama, etc.

Organizatiile internationale cum ar fi ILO, WHO, IMO si ITF au facut multe demersuri pentru a introduce legislatia care sa protejeze siguranta muncii, sanatatea si starea de bine a navigatorilor internationali, a pescarilor si a muncitorilor maritimi. In mod deosebit WHO a sustinut multe initiative si activitati legate de activitatea sanatatii maritime in diverse tari, training si diseminarea cunostintelor si a problemelor de sanatate a navigatorilor.

In 1972 WHO a desemnat un centru de cercetare (Institutul de Medicina Maritima din Gdynia) ca centru lor de referinta globala pentru medicina maritima. De atunci au fost desemnate mai multe centre colaboratoare WHO in Hamburg, Esbjerg, Bergen. Centre similare au mai fost si in alte tari care s-au alaturat acestor activitati (Ucraine, Rusia, Vietnam, Japonia, Lituania, Spania).

Din 1963, atunci cand a fost organizat primul simpozion international de Medicina Maritima, au fost organizate mai multe simpozioane internationale in cadrul carora medicii din cadrul IMHA pot face schimb de experiente in mod regulat.

Jurnale stiintifice de medicina maritime sunt publicate in Polonia, Japonia, Spania, China si Ucraina.

CMU Avamedica - Mamaia